Oocite și paraziți x3

Anunţuri asemănătoare

Substanţele chimice mutagene…………………………………. Factorii mutageni biologici………………………………………. Mecanismul molecular al mutaţiilor………………………………………… Obiectul, conţinutul şi importanţa ameliorării plantelor……………………. Legătura ameliorării plantelor cu alte discipline……………………………. Scurt istoric al ameliorării plantelor…………………………………………. Ameliorarea capacităţii de producţie…………………………………………. Ameliorarea calităţii…………………………………………………………. Ameliorarea rezistenţei la boli şi dăunători…………………………………… 9.

Ameliorarea precocităţii………………………………………………………. Ameliorarea rezistenţei la cădere şi scuturare………………………………… 9. Ameliorarea rezistenţei la iernare şi la îngheţurile târzii de primăvară………. Ameliorarea rezistenţei sintomas de papiloma en la boca secetă şi şiştăvire…………………………………. Importanţa materialului iniţial………………………………………………. Formele materialului iniţial…………………………………………………. Alegerea metodei de ameliorare…………………………………………….

Clasificarea şi caracterizarea metodelor de ameliorare……………………… Selecţia în procesul de ameliorare…………………………………………… Efectul selecţiei în funcţie de modul de reproducere al plantelor…. Metodele de selecţie………………………………………………. Clasificarea metodelor de selecţie………………………………….

Detalii Vanzator

Hibridarea ca metodă de ameliorare…………………………………………. Importanţa şi baza teoretică a hibridării…………………………… Clasificarea metodelor de hibridare………………………………. Consangvinizarea la plante…………………………………………………. Efectele consangvinizării…………………………………………. Mutaţiile în ameliorarea plantelor…………………………………………… Definiţie şi clasificare……………………………………………… Selecţia mutantelor………………………………………………… Utilizarea mutaţiilor în ameliorare………………………………… Poliploidia mutaţiile de genom …………………………………………….

Obţinerea poliploizilor……………………………………………. Folosirea mutaţiilor de genom în ameliorare……………………… Metode moderne utilizate în ameliorarea plantelor………………………….

Genetica, ştiinţa eredităţii şi variabilităţii lumii vii, nu putea să nu ofere la rândul ei, oocite și paraziți x3 problemele ce le ridică omenirea, o serie impresionantă de realizări în domeniul vegetal, animal oocite și paraziți x3 nu în ultimul rând, în domeniul uman.

Succesiunea problemelor prezentate în lucrare a avut în vedere programele analitice actuale ale cursului de Genetică vegetală predat studenţilor Facultăţilor de Agricultură şi Horticultură. Am fost tentaţi să abordăm principalele aspecte de genetică într-o formă aproximativ cronologică, dar analizând noţiunile de genetică predate la liceu, am considerat că este mai util ca studenţii să ia contact mai întâi cu bazele celulare şi moleculare ale eredităţii şi variabilităţii, iar apoi să revenim la aspectele geneticii clasice.

Elaborarea unui manual universitar de genetică vegetală este o problemă dificilă, deoarece într-un volum limitat, am căutat să analizăm, succint, un număr cât mai mare de aspecte ale eredităţii.

Lucrarea se adresează tuturor celor care se interesează de tainele acestei ştiinţe, dar în mod deosebit studenţilor care urmează forma de învăţământ la distanţă, pentru care am prezentat materialul într-un mod mai concis. Kihara Procariotele sunt organisme cu o structură simplă, ce cuprind vieţuitoare acelulare, din care fac parte viroizii, virusurile şi micoplasmele şi vieţuitoare celulare, bacteriile şi algele albastre-verzi cianoficeele.

REZUMAT RO A5 IULIE 2011 - USAMV Cluj-Napoca

Cromozomul procariotelor se găseşte în contact direct cu citoplasma, deoarece compartimentarea celulară şi specializarea membranelor este abia schiţată. Viroizii sunt agenţi infecţioşi reprezentaţi de o moleculă scurtă de ARN, lipsiţi de înveliş proteic. Primii viroizi au fost identificaţi ca agenţi ce produc boala cartofilor fuziformi sau stelarea cartofilor, ulterior identificându-se în cazul mai multor boli grave.

Majoritatea viroizilor se găsesc în nucleul celulei gazdă, replicarea ARN viroidal depinzând strict de complexul enzimatic al celulei oocite și paraziți x3. Virusurile sunt particule infecţioase acelulare, submicroscopice, care produc bolile cunoscute sub denumirea de viroze. Virusurile atacă toate organismele, de la bacterii bacteriofagipână la papilloma inside lip animale şi vegetale.

Virusurile sunt lipsite de complexul enzimatic necesar sintezei de substanţe energetice şi reproducerii. De aceea, virusurile folosesc mecanismele şi organitele celulei gazdă pentru reproducere, fiind considerate organisme parazite obligatoriu sau, altfel spus, parazite la nivel genetic. Celula gazdă produce şi furnizează precursorii necesari replicării moleculei de acid nucleic viral şi a proteinelor virale, care apoi se asamblează, rezultând o nouă particulă virală.

Particulele virale, de obicei, lizează distrug membrana celulei gazdă, putând produce noi infecţii. Structura particulei virale a fost descoperită de A. Hershey şi M. Chase, în anul Particula virală este alcătuită dintr-un înveliş proteic, denumit capsidă, formată dintr-o singură proteină sau din mai multe proteine stratificate, iar la virusurile mai mari se adaugă lipide şi glucide.

Capsida poate avea diverse forme, în funcţie de natura subunităţilor proteice, care au fost denumite capsomere.

Încărcat de

La unele virusuri R17, F2, virusul herpesuluicapsida poate fi înconjurată de un înveliş proteic extern anvelopă externă cu ajutorul căruia fagul aderă pe membrana celulei gazdă.

În interiorul capsidei se găseşte materialul genetic reprezentat de o moleculă de ADN dezoxiribovirusuri sau o moleculă de ARN ribovirusuride mărimi diferite, specifice fiecărui tip de virus. La unii bacteriofagi virusuri ale bacteriilor capsida se continuă cu o coadă cu simetrie elicoidală, la ale cărei extremităţi sunt prezente mai multe filamente codale, ce asigură contactul cu celula parazitată figura 1.

Structura celulei la procariote: A-dezoxiribovirus; B-micoplasmă; C-bacterie; D-cianoficee mz-mezozom, rb-ribozom, p-peretele celular, pl-plasmalema, r-produs de rezervă, t-tilacoid după Roland şi Szőllősi Micoplasmele sunt organisme extrem de simple, care nu au perete celular fiind delimitate de plasmalemă, în interiorul căreia se găsesc câteva sute de ribozomi şi un cromozom reprezentat de o moleculă de ADN figura 1. Deşi au o structură foarte simplă, sunt capabile să-şi sintetizeze în mod independent proteinele şi ATP necesare metabolismului.

Micoplasmele produc o serie de boli atât la animale pleuropneumonia taurinelorcât şi la plante stolburul solanaceelor, cloroza asterului, nanismul porumbului etc. Celula bacteriană. Este delimitată la exterior de un perete oocite și paraziți x3 rigid, alcătuit din glicoproteine complexe de tipul mureinelorcare, în funcţie de structura chimică, conferă acesteia caracteristicile de imunitate şi patogenitate.

Plasmalema, de natură lipo-proteică este situată pe faţa internă a peretelui celular, delimitând citoplasma figura 1. Citoplasma nu este oocite și paraziți x3 din punct de vedere structural, înglobând o serie de vezicule membranoase, microfibrile, ribozomi, glucide de rezervă etc.

Zona centrală a citoplasmei cuprinde o masă densă de microfibrile, reprezentând molecula de ADN, ce constituie materialul genetic. ADN este bicatenar, circular, necomplexat cu histone, cu o lungime de aproape 1 mm.

Această moleculă de ADN constituie cromozomul sau genoforul bacterian. În jurul său citoplasma este mai densă, rezultând aşa numitul nucleoid, care este lipsit de membrană şi nucleol. Cercetarea electronomicroscopică a bacteriilor a evidenţiat o serie de invaginări tubulare sau lamelare ale plasmalemei, denumite mezozomi. Mezozomii sunt accesorii ale genoforilor implicaţi în activitatea respiratorie, replicarea semiconservativă a ADN şi diviziunea celulei F.

Jacob, Cianoficeele algele albastre-verzi sunt cele mai vechi organisme cunoscute, unicelulare, de formă filamentoasă Oscillatoriaglobuloasă Spirulinacare au o organizare destul de apropiată celei bacteriene. La cianoficee, invaginaţiile plasmalemice au forme aplatizate, grupate în pachete de vezicule membranoase, denumite tilacoide, ce conţin pigmenţi fotosintetizatori figura 1. Celula eucariotă, vegetală sau animală, delimitată de membrana celulară este alcătuită din protoplasmă, care conţine două componente fundamentale: citoplasma şi nucleul.

Citoplasma are o compartimentare strictă, conţinând organite citoplasmatice lipsite de membrană microtubuli, centrioli, microfilamente, ribozomicu membrană simplă reticul endoplasmic, aparatul Golgi, lizozomi, peroxizomi, glioxizomi, lomazomi şi cu membrană dublă sau anvelopă nucleu, plastide, mitocondrii Toma C.

Mult mai mult decât documente.

Membrana celulară. Constituie învelişul extern al celulei şi are rol de efector al controlului schimburilor de substanţe dintre conţinutul celulei şi mediul ambiant. Ea este reprezentată de stratul bimolecular fosfolipidic, care poartă pe faţa sa externă un strat proteic bogat în hidraţi de carbon, iar pe faţa sa internă un singur lanţ proteic. La microscopul electronic apare formată din două straturi, fiecare de câte 20 Å grosime, între care se află un spaţiu clar de 35 Å.

La animale, celula are la exterior doar membrana plasmatică. La plante, celulele sunt învelite în plus, la exterior, de un perete celular impregnat cu celuloză, oocite și paraziți x3, săruri sau alte substanţe. Aceasta prezintă o mare importanţă economică, cum ar fi de exemplu în cazul plantelor textile, de la care se obţin fibre pentru industria textilă. Reprezintă partea celulei situată între membrana plasmatică şi membrana nucleară.

Este alcătuită dintr-o matrice citoplasmatică şi organite citoplasmatice. Matricea constă dintr-o plasmă coloidală, reprezentând papilloma duct excision sistem heterogen format din lanţuri macromoleculare şi agregate moleculare, precum şi enzime, substanţe metabolice oocite și paraziți x3 rezervă etc.

Organitele citoplasmatice, caracteristice principial pentru toate celulele sunt: reticulul endoplasmic, mitocondriile, ribozomii, corpusculii Golgi prezente în toate celulelecloroplastele la speciile vegetale fototrofecentriolii în celulele animale, la unele alge şi ciupercilizozomii în celulele animale şi, probabil, ale unor plante. Reticulul endoplasmic. La microscopul electronic în citoplasmă a fost oocite și paraziți x3 un oocite și paraziți x3 de cisterne, vezicule şi canalicule, denumite de K.

Porter reticul endoplasmic. Canaliculele au un diametru de Å, iar cisternele până la Å. Starea în care la plante şi animale ribozomii sunt ataşaţi de reticulul endoplasmic s-a numit ergastoplasmă. Sunt organite citoplasmatice care se găsesc în mod obişnuit în toate celulele. Ele au fost studiate la animale mai mult decât la plante, deşi, în general, au aceeaşi structură şi funcţie. Mitocondriile variază ca mărime, de la 0,2 µ limita de rezoluţie a microscopului obişnuit până la câţiva µ.

110111239-Obstetrică-și-Ginecologie-Clinică-Vlădăreanu-București-2006

Mitocondriile au diferite forme, după celulele din care fac parte bastonaşe, filiforme, sferice etc. În celula vie ele apar mobile, fiind antrenate de mişcările citoplasmice. Numărul acestor organite variază de la un ţesut la altul; astfel, se găsesc în număr mare oocite și paraziți x3 celulele ce aparţin unor ţesuturi cu oocite și paraziți x3 intensă celulele meristematice, miofibrile, tuburile renale etc.

Mitocondriile sunt înconjurate de o membrană dublă, asemănătoare aceleia de la exteriorul celulei. Membrana internă formează numeroase invaginări criste mitocondrialecare măresc foarte mult suprafaţa activă a mitocondriilor. Aceste organite constituie centrul unor trepte ale procesului de respiraţie aerobă. Ele posedă enzimele necesare cu rol în oxidarea grăsimilor şi de fosforilare. Studiul complex al mitocondriilor a relevat existenţa unui ADN mitocondrial şi a unui aparat enzimatic propriu, ce permite sinteza unor proteine caracteristice.

Pe această bază s-a tras concluzia că mitocondriile ca şi plastidele derivă din organisme procariote, care au invadat celulele eucariotelor şi s-au subordonat nucleului acestora.

Ginecologie-VLADAREANU.pdf

Aparatul genetic mitocondrial explică localizarea unor însuşiri la nivelul citoplasmic, deoarece astăzi se ştie precis că mitocondriile au proprietatea de a creşte, de a se divide şi posedă continuitate celulară şi genetică.

Genele mitocondriale se transmit pe cale citoplasmatică, pe linie maternă. Mutaţiile care apar la nivelul mitocondriilor afectează în primul rând funcţiile de respiraţie. Aceste mutaţii pot să apară cu o frecvenţă relativ mare şi se transmit pe linie maternă la descendenţi.

Sunt corpusculi submicroscopici cu dimensiuni cuprinse între Å, care se găsesc în citoplasmă, cloroplaste, mitocondrii. Ribozomii conţin acizi ribonucleici ribozomali şi proteine ribozomale în proporţie de aproximativ Din cauza conţinutului ridicat în acid ribonucleic ribozomal ARNrG.

REZUMAT RO A5 IULIE - USAMV Cluj-Napoca

Paladedescoperitorul acestor particule, le-a denumit ribozomi. Ei se găsesc liberi în citoplasmă sau fixaţi de reticulul endoplasmic. În celulă, ribozomii îndeplinesc un rol deosebit de important, prin participarea lor la sinteza proteinelor.

Ei se găsesc în cantitate mare în ţesuturile cu diviziuni celulare intense, în care sinteza proteică se realizează, de asemenea, intens. În sinteza proteică, ribozomii devin activi prin asocierea lor cu moleculele de acid ribonucleic mesager ARNm împreună cu care formează poliribozomi.