Toxine a clostridium
Căpitan medic Asist. Comparativ cu alte regiuni anatomice ale organismului uman, la nivelul intestinului se regăsește cea mai mare, diversă și complexă populație bacteriană, constituind microbiota digestivă. Colonizarea intestinului uman începe imediat după naștere, fiind stabilită în jurul vârstei de 1 — 2 ani. Compoziția florei intestinale variază de-a lungul tubului digestiv.
Istoric[ modificare modificare sursă ] Clostridium difficile a fost descrisă în de toxine a clostridium Hall și O'Toole [10] care i-au toxine a clostridium numele difficile cel mai greu din cauza dificultăților mari pe care le-au avut în izolarea ei experimentală și creșterea foarte lentă în mediul de cultură.
Colita pseudomembranoasă a fost descrisă pentru prima dată înfiind mai întâi atribuită toxine a clostridiumresponsabilitatea clostridiei fiind stabilită din [11] [12]. Patogeneza infecției cu Clostridium difficile[ modificare modificare sursă ] Colonizarea tractului gastrointestinal de către Clostridium difficile poate îmbrăca diferite aspecte clinice, în funcție de starea de imunitate a gazdei, care pot varia de la portaj asimptomatic până la diaree severă, colită pseudomembranoasă, megacolon toxic, perforarea colonului și, în unele cazuri, deces.
Cele mai frecvente cazuri de infecție cu Clostridium difficile apar în mediul spitalicesc mai ales în unitățile cu spitalizări prelungite, la pacienți vârstnici sau imunodeprimați și se datorează în mare parte tratamentului cu antibiotice.
Deși majoritatea antibioticelor au fost implicate în producerea infecției, cefalosporinele mai ales cele de generația a 3-apenicilinele mai ales ampicilina, amoxicilinalincomicina și clindamicina au cel mai mare risc; colita pseudomembranoasă poate apărea și după folosirea unor agenți antineoplazici methotrexatul sau fluorouracilul.
Distrugerea florei normale intestinale cauzată de antibiotice constituie factorul predispozant esențial al infecției cu Clostridium difficile; flora intestinală normală se opune colonizării cu acest bacil.
Contaminarea se produce mai cu seamă în condițiile de spitalizare prelungită, germenele fiind cultivat de pe numeroase obiecte provenite toxine a clostridium camerele de spital.
Sporii trec prin stomac în intestinului gros, acizii biliari stimulează germinarea sporilor și astfel se formează celule vegetative ale bacteriei care se multiplică rapid. La nivelul mucoasei intestinului gros, bacilul produce în cantități mari două toxine majore: toxina A enterotoxina și toxina toxina B, cu efect citotoxic; ambele toxine au efect letal pentru șoarecele alb și alte animale de laborator.
- Desi toxinele C.
- Infecţia cu Clostridium difficile din perspectiva medicului de familie
Tulpina NAP-1 sau produce o toxină binară, care nu este prezentă la celelalte tulpini de Clostridium difficile. Aceste toxine distrug celulele epiteliului intestinal, realizând denudarea mucoasei intestinale și apariția pseudomembranelor caracteristice de unde și numele de "colita pseudomembranoasă"care sunt niște plăci discret alb-gălbui care se detașează cu ușurință.
Aceste leziuni conduc, în final, la inflamarea mucoasei intestinului gros sau a colonului colitădiaree lichidă, hemoragie, necroză.
Debutul colitei pseudomembranoase este brutal, cu diaree lichidă, abundentă, cu resturi de mucoasă, rar sanguinolentă, însoțită de febră și colici abdominale, greață, vărsături, deshidratare severă, uneori megacolon toxic și perforație intestinală.
La examenul endoscopic se vizualizează false membrane la nivelul colonului.
Tratamentul este instituit în funcție de gravitatea manifestărilor clinice: reechilibrare hidroelectrolitică, oprirea antibioticului dacă este posibil, administrarea de metronidazol oral mg la 6 ore sau mg la 8 ore timp de 10 zile în formele moderate.
Utilizarea vancomicinei este rezervată celor mai grave forme.
Recent în tratamentul infecției cu Clostridium difficile a fost introdus un nou antibiotic - fidaxomicina, care reduce cu mult rata recidivelor față de vancomicină. Unii pacienți au nevoie de bacitracină mg oral la 6 ore timp de 10 zile, rășină cu colestiramină sau drojdie de Saccharomyces boullardii. Pentru purtătorii asimptomatici, tratamentul nu este necesar.
Un număr mic de pacienți toxine a clostridium necesitat colectomie totală pentru vindecare. Până la 30 octombrieîn România au fost raportate 4.
